Tinerii și piața muncii

 Am ales să abordez această problemă deoarece mă regăsesc în totalitate în ea și cred că suntem mulți în situația aceasta. Nu-i un motiv de laudă nici un lucru despre care poți vorbi cu mândrie ci este o realitate cruntă de care se izbesc mulți tineri absolvenți  fie că vor fie că nu vor.
            Problema încadrării tinerilor în câmpul muncii a devenit una actuală din motivul că, în ultimii ani s-a înregistrat о rată esenţială a şomajului în rândul tinerilor din România. Tinerii cu vârstă cuprinsă între 15-24 ani constituie 32,6%* (recensământ 2002) din numărul total al populaţiei active, reprezentă segmentul social cel mai afectat de şomaj. Atractivitatea pieţei locale de muncă este în scădere, lucru atestat de diminuarea ratei de activitate a populaţiei în vârstă de 15 ani şi mai mult.
          Şomajul în rândul tinerilor este mai ridicat decât în rândul adulţilor. Acest segment este unul defavorizat, deoarece tinerii suferă cel mai mult în contactul cu piaţa muncii fiind dezavantajaţi faţă de categoriile de vârstă adultă prin faptul că le lipseşte experienţa în muncă – privită ca o cerinţă uneori obligatorie la angajarea într-un loc de muncă.
          În România, situaţia absolvenţilor, atât de liceu, cât şi de învăţământ superior, este mai tragică decât în alte state europene, ca urmare a calităţii învăţământului. Legătura dintre şomaj şi nivelul de educaţie postsecundară este deosebit de puternică. Rata şomajului scade odată cu avansarea nivelului de studii. Însă acest lucru nu-i avantajează prea mult pe tineri, majoritatea dintre ei trecând prin perioade deosebit de dificile după absolvirea instituţiilor de învăţământ. Un absolvent poate avea cunoştinte teoretice considerabile, fără aplicabilitate practică. Acest lucru îl face, cel puţin în prima fază, să-şi găsească cu greutate un loc pe piaţa muncii. Despre faptul că sistemul educaţional din România are numeroase lacune în adaptarea la nevoile pieţei muncii se vorbeşte tot mai mult în ultima vreme. Există încă un număr mare de studenţi şi elevi la specializări care nu sunt cerute de piaţă, iar la altele, cum ar fi IT-ul, cifra de şcolarizare este subdimensionată faţă de cerere. În plus, metodele de predare şi conţinutul materiei nu sunt actualizate la standardele europene actuale. In momentul angajării, tinerii absolvenţi se confruntă cu situaţii pentru care nu au fost pregătiţi în timpul facultăţii, deşi acest lucru ar fi trebuit să se întâmple.

                 Este un lucru trist că trebuie să trăim în ţara asta, unde posibilitățile au devenit nule dacă înainte erau minime!